Alb/Rosu
      Cãtãlin Hîldan (3 februarie 1976, Bucuresti-5 octombrie 2000, Oltenita)

Fotbalistul Cãtãlin Hîldan
       Nascut in Vitan, maidanul copilariei i-a fost stadionul Oimpia, aflat in imediata vecinatate a casei parintesti. Pasiunea pentru sport, in general, si pentru fotbal in special, a mostenit-o de la tatal sau, Marin, fundas dreapta in tinerete la o echipa de Divizia C.
      Catalin a luat primul contact cu performanta la 8 ani, cand l-a urmat pe Cristi la sectia de rugby a clubului Olimpia, antrenor fiindu-i Emil Suditu, pe care nu l-a uitat cand a ajuns celebru, ajutandu-l de multe ori cu bani pentru echipament la echipa de copii. Desi fratele sau incepuse cu 2 ani mai de vreme rugbyul, Catalin a prins primul echipa, fiind considerat un adevarat talent, viteza si tehnica sa impunandu-l pe postul de demi-de-mele. De altfel, Catalin era talentat la toate sporturile, Cristi nefiind decat un sparring-partner docil, care pierdea mai mereu, indiferent ca se confruntau la ping-pong, fotbal sau tenis cu piciorul. "Avea spirit de rugbist, ii placea in mod deosebit Noua Zeelanda, nu se plangea niciodata, nu era fricos si prindea din zbor orice sport. In concedii, tata castiga o multime de pariuri pe piciorul lui Cata, care la 7-8 ani, cand nici nu incepuse inca fotbalul, tinea mingea pe picior cu miile si ii aducea astfel tatei zeci de lazi cu bere" - isi aminteste fratele sau.. Catalin a avut in Cristi, fratele sau mai mare cu 2 ani, rugbist de lot national la Dinamo, un adevarat sprijin tot timpul, chiar daca in copilarie s-au ciufulit de nenumarate ori.
      Catalin s-a apucat de fotbal la varsta de 10 ani, impreuna cu prietenul sau Cezar Dinu, coleg de clasa la scoala Generala 24. Amandoi insa au avut un destin tragic, intai Catalin si trei ani mai tarziu si Cezar Dinu, au plecat dintre noi.
      La o selectie, dintre 3000 de copii, Catalin a fost remarcat de Piti Varga si astfel a ajuns la Dinamo sub comanda lui Ionut Chirila. Facea parte din aceeasi grupa ca si Cezar Dinu, Mihai Tararache, Florentin Petre sau Laurentiu Lica.
      Cu Ionut Chirila antrenor, Catalin a castigat titlurile nationale la toate categoriile de varsta, pitici, cadeti, juniori 2 si juniori 1, mai putin in ultimul an, la juniori republicani. Prima nota data de Ionut Chirila, care punea calificative tuturor elevilor sai dupa fiecare antrenament, a fost un 6. Urmarea - o palma parinteasca primita in vestiar de la tatal sau: "Asta-i fotbal ce joci tu? Sa nu-ti bati joc de fotbal ca-ti bati joc de tine!".
      Primul trofeu ridicat deasupra capului de Catalin a fost "Cupa 23 August", in 1987, pe stadionul Ciresarii. Tot in primul sau sezon si-a trecut in cont si performanta de a marca 10 goluri intr-un singur meci, cel dintre Dinamo si Sportul Studentesc, incheiat cu astronomicul scor de 17-3. Inca de atunci Catalin capatase obiceiul de a scoate branturile din orice fel de incaltaminte, obicei la care nu a renuntat niciodata.
      Junior fiind inca, Hildan a debutat in echipa mare a lui Dinamo pe 2 octombrie 1994,
inlocuindu-l pe Demollari intr-un meci pierdut in Ghencea cu 0-2 in fata eternei rivale, Steaua. Antrenorul Moldovan ar fi vrut chiar sa-l titularizeze, dar si asa bucuria debutului l-a facut pe tatal sau sa planga in tribuna cand Catalin a intrat pe teren. Dupa trei jocuri In
Divizia A, Remus Vlad l-a Imprumutat insa la Targoviste, unde a cunoscut bucuria promovarii succesive din C in B si din B in A. Cornel Dinu l-a urmarit permanent, meci de meci, in acea perioada si l-a adus inapoi la Dinamo, de unde Catalin n-a mai plecat niciodata.
     A fost dintotdeauna modest, nu vroia sa ajunga in ziare, fugea tot timpul de presa, iesea ultimul din vestiar cu speranta ca nu mai e nici un ziarist prin preajma.
     Si-a dorit mereu sa bata Steaua, dupa partidele din ultimii ani cu echipa din Ghencea dadea cu pumnul in perete pana-l spargea, spunand ca n-are si el noroc sa bata Steaua. Era atat de pornit pe "ros-albastrii" incat inainte de meciul victorios din returul campionatului 1998-1999 l-a sunat din cantonament pe Cristi si i-a spus "Stai linistit ca fratele tau e cu picioarele pe ei. Maine musc din ei, stii ca musc din ei, da?!". Cand in sfarsit visul i s-a implinit a fost cel mai fericit om din lume, dar cu o umbra de regret tot a ramas pentru ca nu a reusit sa faca rost de nici o fotografie cu el, din respectivul joc.
     Cea mai mare bucurie la Dinamo a avut-o insa cand a castigat impreuna cu
colegii lui cupa si campionatul, eventul din 1999-2000.
     Bucuria primei selectionari in lotul reprezentativ, pentru turneul final al Campionatul European 2000, s-a transformat intr-o mare suparare dupa ce Catalin nu a fost folosit nici macar un minut in meciurile din Belgia si Olanda. "Am fost turist, frate!", i-a spus lui Cristi la sosirea pe aeroportul Otopeni, cand a impartit admiratorilor tot ce-i putea aminti de Euro, fara sa pastreze nici macar o insigna. "Neimplinirea asta l-a marcat si parca nu mai avea chef nici de antrenamente, el, care si in concediile la mare, de exemplu, se preocupa cel mai mult de tratamente si pregatire specifica pentru a-si pastra forma fizica optima." povesteste fratele sau.
     Alt soc a mai fost si incidentul petrecut la un antrenament in Belgia cand si-a pierdut cunostiinta fara sa fi fost lovit de cineva. Mi-a zis atunci ca mai bine moare decat sa se lase de fotbal. Si uite cata dreptate a avut…", caracterizeaza Cristi starea sufleteasca a fratelui sau in aceasta vara. Dupa cum spunea chiar Catalin, singurul castig al prezentei la "nationala" a fost pregatirea alaturi de Hagi si Gica Popescu.
      Cu Dinamo a castigat un titlu (1999-2000) si o cupa (2000), cifrele carierei sale fiind 131 jocuri/ 6 goluri in Divizia A, 5 jocuri /1 gol in echipa nationala, 5 jocuri / - in cupele europene, 17 jocuri / - la alte loturi nationale. A fost capitanul echipei dinamoviste... pana la moarte.

Omul Cãtãlin Hîldan
       Putina lume isi poate imagina ca eternul taciturn Catalin Hildan era un dansator innascut, rap-ul fiind punctul lui forte la petreceri. "Cand dansa rap se oprea toata lumea sa-l vada", isi aminteste Cristi.
       Printre activitatile preferate ale lui Catalin se numarau si pescuitul, biliardul si vizionarea filmelor. Era un tip pedant, se schimba de mai multe ori pe zi, se aranja tot timpul, pasiunea sa fiind parfumurile si hainele din gama Tommy Hilfiger. Visa sa stranga bani sa-si lanseze o linie de moda numita "HC". Dorea o casa mare in care sa adune toata familia. Tocmai de aceea nu s-a aruncat sa-si ia masina din primii bani adevarati castigati din fotbal. Si-a cumparat un apartament in blocul de deasupra magazinului Obor si i-a ajutat financiar pe parinti sa construiasca casa de la Branesti, comuna natala a mamei lui. In acest
timp la antrenamente se ducea cu metroul desi il deranjau privirile insistente ale celor care il recunosteau: ditamai fotbalistul la Dinamo, circuland cu mijloacele de transport in comun. "Parca a fost un parinte, un tata pentru familie. A construit casa, ne-a aranjat pe toti si dupa asta el a plecat…", ofteaza Cristi.
       Ca orice "caine" care se respecta, Hildan avea un caine. Stabilise dinainte ca numele acestuia va fi Red. Pe Red l-a luat de la un prieten de familie. La doar doua luni rotwaillerul a facut o viroza, fatala de obicei la aceasta varsta. "Daca e tare ca mine o sa
scape", a spus atunci Catalin. Si Red a scapat. Nu numai datorita acestui lucru Hildan era foarte mandru de cainele sau, pe care il considera cel mai reusit exemplar dintre cele detinute de coechipierii lui. Printre altele l-a invatat sa dea "mana" cu amandoua labele pentru ca, ii spunea Catalin prietenului sau patruped, "daca eu sunt jucator de ambele picioare si tu trebuie sa stii sa dai ambele labe".
       Catalin a cunoscut si dragostea adevarata, pe numele ei Roxana. Povestea de dragoste dintre cei doi a inceput in 1993, cand clasa a XI-a E a Liceului Sadoveanu din Bucuresti a mers la un concert la Sala Polivalenta. Se placeau de aproape doi ani, dar nici unul nu facuse pasul hotarator. Dupa terminarea liceului, Catalin a plecat la Targoviste si intalnirile lor s-au rarit. Vorbeau insa tot timpul la telefon. In prima zi a anului 1997, Catalin i-a facut Roxanei o marturisire: "Stii, eu mai vorbesc cu vreo trei fete. De tine depinde daca le dau cartonasul rosu!". A fost momentul in care dragostea dintre ei a inceput sa capete o tenta oficiala. Petreceau tot timpul liber pe care-l avea Catalin.
        "Daca vom castiga campionatul, vreau sa facem un copil, sa fie si el campion" i-a marturisit in anul 1999 Catalin Roxanei. Apoi s-a gandit sa mai astepte, poate pleaca la o echipa din strainatate.
        Primul lucru pe care Catalin il facea cand se trezea era sa zambeasca. Pleca la antrenament tot timpul bine dispus. "Ma facea tot timpul sa rad", povesteste Roxana.
        Hotarasera sa se casatoreasca. Nasi urmau sa le fie Alina si Daniel Florea. Acum Roxana a obtinut dezlegare de la preot sa poarte verigheta pe care e inscrisa data la care Catalin si-a luat adio de la cei dragi. La gat, agatata de lantul pe care Catalin i l-a daruit vara trecuta, se afla verigheta pe care acesta n-a mai apucat sa o poarte. O poveste de iubire trista, care continua insa in sufletul celei pe care Catalin o alesese sa-i fie mireasa.

Acesta a fost Cãtãlin Hîldan...     
        Pentru ca a venit ziua de 5 octombrie 2000, zi in care toata suflarea dinamovista s-a oprit pentru o clipa. Nimanui nu i-a venit sa creada. Parea ireal. Un cosmar din care abia astepti sa te trezesti: la Oltenita, pe terenul de fotbal, intr-un meci amical Catalin Hildan cadea la pamant. Si nu avea sa se mai ridice. Dinamo ramanea fara capitan, fara cel in care toti cei ce iubeau aceasta echipa isi puneau toate sperantele meci de meci.
        El era UNICUL CAPITAN. Nu-l uitati niciodata, nu uitati niciodata numarul 11. El a fost cu adevarat caine pana la moarte.

        Fotbalul i-a fost lui Catalin o a doua religie. Daca nu prima… Catalin a fost un mare caracter, dedicat familiei, modest, cuminte, nu a baut, nu a fumat, nu a… nu… Cunoscandu-l, nu va vine sa va intrebati de ce nu mai este printre noi? Cunoscandu-l, nu va vine sa va intrebati la ce bun o viata-model de munca, si cumpatare, si daruire, curmata aberant de nedrept, de brusc, de devreme? Aproape 10.000 de oameni l-au condus pe ultimul drum intr-o duminica de octombrie din ultimul an al mileniului II. Mileniu ce se va incheia mai sarac, mult mai sarac fara Catalin. Au ramas in urma o mama, un tata, un frate, o iubita, o matusa, un caine… Si noi. Cei multi care l-am cunoscut. Si l-am admirat. Si l-am
iubit. Pentru noi mai poate rasari soarele. Pentru Catalin insa lumina nu mai poate veni decat din neuitarea noastra. NU-L UITATI!

   "Doar durerea este mai mare decit dragostea noastra pentru tine"

    Nuova Guardia

   "A iubit Dinamo chiar mai mult decit pe noi. Cind pierdea, se inchidea
in camera lui si plingea ore in sir. Suferea incredibil pentru aceasta
echipa..."

    Victoria Hildan